Cum să-ți protejezi copilul de violența de la școală

08/05/2012 5:52

Print pagePDF pageEmail page

De ce contează violența școlară               

Copiii sunt expuși la școală unor forme diverse de violență, pe primul loc fiind cea între elevi, denumită bullying. Aceasta include bătaie fizică, îmbrânceli, farse, umiliri publice, porecle, înjurături, împrăștiere de zvonuri în scopul discreditării, ignorare, excludere socială, postare de mesaje inadecvate pe site-uri de socializare (ex. facebook), furt de date personale din telefoanele mobile etc.

 Comportamentele agresive se intensifică la vârsta școlară medie și mare, 10 – 14 ani, adică exact într-o perioadă extrem de complicată, cu efecte grave pe fondul transformărilor și nevoilor specifice adolescenței. Bullying-ul rănește dur copilul, îi afectează încrederea în sine, facilitează apariția așa numitelor “complexe de inferioritate”, îl privează de șansa unei socializări sănătoase la o vârstă în care “gașca” devine la fel de sau chiar mai importantă decât familia. În cazul copiilor mai mici, vor fi afectate performanța școlară, cheful copilului de a face lucruri care înainte îi făceau placere, interesul pentru joc – acestea fiind chiar semne precoce la care părinții și cadrele didactice pot fi atenți pentru a-și da seama dacă copilul este în sănătos și fericit.

 Gravitatea este sporită de frecvența zilnică cu care copiii-victimă se întâlnesc cu acest tip de comportament, precum și de faptul că un copil cu comportamentul agresiv este aproape întotdeauna susținut de o gașcă, care face ca, pentru victimă, totul să pară fără scăpare.

 Ca rezultat, copiii-victime pot refuza să mai meargă la școală, care este percepută ca un spațiu al intimidării, pericolelor, amenințărilor, în care nu primesc nici sprijinul cadrelor didactice, nici al colegilor. Expunerea îndelungată și repetată a unui copil la comportamente de bullying are consecințe grave pentru dezvoltarea socială și emoțională a acestuia: deteriorarea stimei de sine, izolarea socială,  depresia, diferite tulburări de anxietate mergând până la refuz școlar, tulburări ale comportamentului alimentar (în special în cazul fetelor la vârsta adolescenței), tulburări de somn, probleme de comportament, iar în cazuri extreme tulburare de stress post traumatic.

 Sunt și cazuri de copii victime ale bullying-ului care dezvoltă și perpetuează la rândul lor comportamentele agresive în alte contexte, în care îi percep pe ceilalți mai vulnerabili (ex. în grupuri de copii mai mici ca vârstă).

 La risc sunt atât copiii victimă a violenței, cât și copiii care perpetuează comportamentele agresive: studiile arată ca majoritatea copiilor agresivi au fost ei înșiși victime ale abuzului și traumei, care nu fac decât să reproducă ceea ce li s-a întâmplat și lor. De aceea, orice proces de prevenție a violenței în mediul școlar, precum și intervenția specifică pe cazuri, trebuie să îi aibă în vedere în egală măsură pe copiii victimă și pe copiii cu comportament agresiv.

Ce să faceți pentru a vă proteja copilul de violență

 1.       Supravegheați accesul copilului la televizor, internet și jocurile PC. Chiar dacă pe termen scurt instalarea necenzurată a copilului în fața televizorului sau a calculatorului poate fi o sursă de liniște pentru părinți, pe termen lung costurile sunt uriașe: preluarea  comportamentelor agresive în viața de zi cu zi.

2.       Oferiți un model consecvent de comportament! Adulții semnificativi din viața oricărui copil, părinții și educatorii, rămân primele modele ale căror comportamente vor fi imitate și preluate de către copil. Acesta va învăța să lovească după ce va primi prima palmă de la părintele său, va învăța să umilească după ce va fi rușinat în fața clasei și a colegilor săi, va învăța să injure în trafic, în dreapta tatălui, va învăța să mintă și să evite văzând-o pe mama cum coboară pe la o altă ușă din autobuz pentru a ocoli o vecină guralivă etc.

3.       Dați-i copilului repere de comportament, încă de mic, construindu-i  încrederea în sine și învățându-l respectul și empatia pentru ceilalți. Un copil care a auzit frecvent, constant de la părinții săi cât este de special, cum se va bucura de dragostea și acceptarea lor necondiționată indiferent de situație, care îi sunt calitățile dar și limitele obiective, care sunt acele lucruri de suflet pe care le poate oferi în orice relație de amiciție,  va fi mult mai puțin vulnerabil la confruntarea cu respingerea și batjocura celorlalți. Este important ca un copil să învețe de mic de la părinții săi că nu va fi plăcut și acceptat de toată lumea, că el nu poate fi redus la greșelile sale, reprezentând mult mai mult decât atât, că valoarea sa personală nu stă în eticheta de pe haine, în telefonul mobil sau un număr de kilograme.

4.       Aveți grijă la anturajul copilului: gașca poate fi și bună și rea! În adolescență, gașca poate avea un rol hotărâtor în stabilizarea comportamentelor negative ca regulă de conduită, caz în care unii copii riscă să dezvolte adevărate tulburări de comportament sau chiar tulburare de conduită socializată  – probleme de sănătate mintală cu intervenție dificilă, prognostic nu foarte bun și risc major de delincvență în adolescența târzie. Tot gașca poate fi și un factor de protecție pentru eliminarea violenței, dacă rutina de socializare este legată de sport, cinema, plimbări cu bicicleta, role și patinaj, consum de cultură pop în limită, frecventarea școlii și foarte important, concomitent cu atenția discretă, dar constantă a părintelui.

5.       Dați-i copilului instrumentele să se apere singur! Copilul victimă a comportamentelor agresive are nevoie să-și dezvolte o serie de abilități emoționale care să-i permită un management sănătos al emoțiilor de frică, frustrare, neajutorare, precum și abilități sociale de reflectare a comportamentului agresiv (ex. ceea ce faci/ spui, mă deranjează/ îmi face rău), care să înlocuiască fuga sau reacția de plâns; abilități de solicitare a ajutorului, de negociere sau de management al conflictelor. Aceste abilități sociale și emoționale nu sunt ușor de dezvoltat, mai ales în cazul unor copiii care au fost victimizați în repetate rânduri, care nu au încredere în ei că pot face față situației și care au mai și învățat că prezența adultului nu însemnă în mod necesar un sprijin (ex. sunt părinți care afirmă: “dacă vii bătut acasă, te mai bat și eu o dată, eu nu cresc fraieri la ușă”).

Articol de Diana Stănculeanu

Psiholog, Organizația Salvați Copiii www.salvaticopiii.ro

Tags:

Comentează şi tu