Zece greșeli frecvente pe care le fac părinții

06/06/2012 11:59

Print pagePDF pageEmail page

Toți părinții pot greși și pot cădea uneori în capcane. Nu există părintele perfect, care să știe în orice moment cum să reacționeze și cum să se comporte cu copilul său. Însă atunci când greșelile sunt frecvente și părintele persistă în greșeală, crește probabilitatea apariției unor probleme de comportament la copii.

Iată zece dintre cele mai întâlnite greșeli  ale părinților care afectează dezvoltarea emoțională și comportamentală a copilului. Sunt totodată 10 forme pe care abuzul asupra copiilor le poate lua: de la abuz fizic, la abuz emoțional sau verbal.

1.  Observă numai comportamentele neadecvate ale copilului și ignoră comportamentele „bune”

 Unii copii nu primesc nicio atenție din partea părinților / adulților atunci când se comportă bine, și de aceea acest comportament se va repeta mai rar.

Dacă cei mici sunt ignorați atunci când se comportă frumos, dar sunt certați și atenționați atunci când sunt neascultători, pot învăța că singurul mod de a obține atenția adulților este să adopte comportamentul nedorit.

Toți copiii (și toți adulții) – au nevoie de laude. Acestea îi ajută să repete comportamentele așteptate de către adulți și sunt un bun reper, cu ajutorul cărora copiii își vor putea regla manifestările.

Nu vă limitați deci la a vă certa copilul pentru ce nu face bine! Lăudați-l atunci când se poartă frumos și când vă ascultă.

2.  Se ceartă în fața copiilor

Copiii sunt foarte sensibili la conflictele adulților și învață foarte mult observând comportamentele altora. Dacă cei mici văd că părinții se înfurie, strigă unul la celălalt, vor învăța că este în regulă să țipe când au o problemă. Copiii ai căror părinți îi lovesc, vor avea tendința de a lovi și ei. Băieții pot deveni mai agresivi, iar fetele mai stresate, deprimate atunci când văd certuri între părinți.

Acei copii care sunt  expuși la violență sau educați prin metode violente, atât verbal cât și fizic, pot dezvolta probleme emoționale și comportamentale care îi împiedică să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți copii și care le vor afecta viața relațională ca adulți.

Țipetele provoacă teamă și anxietate, iar copilul se va manifesta plângând și devenind agitat.

3.  Transmit mesaje emoționale greșite, care îi invalidează pe copii

Cei mai mulți părinți își exprimă neumulțumirea față de copil, și nu față de comportamentul acestuia. Spun adesea “ești rău”, când ar trebui să spună “ai făcut un lucru rău”, fără să își dea seama că este o mare diferență între cele două afirmații. Astfel de exprimări pot afecta stima și imaginea de sine a copilului. Folosirea unor  apelative precum “prost”, “idiot” sau încercarea de a trezi sentimentul de vină ( “ce ar crede tata dacă te-ar vedea în halul ăsta”), îi poate face pe copii să fie mai cooperanți din cauza rușinii însă, pe termen lung, copiii astfel dojeniți se vor simți supărați și ostili.

4.   Pedepsesc copilul în momente de furie sau de criză

Atunci când își pedespesc copiii în momente de furie, există întotdeauna riscul ca părintele să se piardă cu firea și să rănească copilul.

Factori de stres precum problemele financiare, dificultățile de la locul de muncă pot extenua părintele și îl pot aduce în punctul în care se înfurie la cea mai mică greșeală a copilului, pedepsindu-l în mod neadecvat. Repetarea unor astfel de situații îl vor face pe copil să se simtă confuz și trist sau furios, ca răspuns la furia părintelui, iar pe termen lung să manifeste o instabilitate în comportament, ca urmare a inconsecvenței părintelui în disciplinare.

5.   Nu își manifestă afecțiunea

 Mulți părinți uită să își exprime afecțiunea, nu au fost obișnuiți să o facă sau consideră că pe copil e mai bine “să îl pupi în somn”. A fi distant emoțional față de copil îl învață pe acesta să nu cunoască emoțiile, să nu le exprime. Pe termen lung, această greșeală a părinților va afecta relațiile copilului cu ceilalți, va provoca frustrare, anxietate.

O metodă prin care părinții își pot manifesta interesul și grija pentru copil este exprimarea frecventă a afecțiunii fizice. Atingerile, îmbrățisările, gâdilatul, îi ajută pe copii să crească într-un mediu în care simt afecțiunea și încrederea de a manifesta și primi afecțiune. Afecțiunea manifestată în primii ani de viață ai copilului îi ajută să formeze legături stabile cu părinții.

6.   Au așteptări nerealiste de la copil

Foarte des, părinții își stabilesc așteptări față de copii lor, care sunt peste posibilitățile acestora. Acești părinți au anumite convingeri, rigide, despre cum ar trebui să se poarte copilul și ce realizări ar trebui să aibă. Acesta este unul dintre factorii des întâlniți în abuzul emoțional asupra copilului.

Când copilul eșuează în a atinge aceste așteptări, părintele poate reacționa prin izolarea acestuia, printr-un comportament rece față de el sau chiar prin stabilirea unor așteptări și mai ridicate. Toate acestea sunt reacții abuzive, deși mulți părinți nu recunosc asta.

Atunci când așteptările adulților sunt realiste, este ușor pentru copil să experimenteze succesul și să se simtă valoros. Pe de altă parte, când așteptările sunt prea mari sau prea rigide, părinții își exprimă dezamăgirea în legătură cu acțiunile copilului. Cu cât aceste dezamagiri sunt exprimate mai des, cu atât copilul se poate considera mai puțin valoros, acest lucru scăzându-i  stima de sine.

7.  Nu sunt disponibili pentru copiii lor

 A fi disponibil pentru copilul tău înseamnă mai mult decât a-l ajuta la lecții, a-l lua de la școală, a-i pune masa. Înseamnă a comunica și a te juca cu copilul tău, creând astfel o conexiune care construiește încrederea copilului în el însuși, îl ajută să aibă relații reușite cu alți copii sau adulți, îi dă sentimentul de siguranță într-o lume pe care încă nu o cunoaște.

Relațiile pozitive dintre copii și părinți conduc la structurarea pozitivă a personalității copilului, în timp ce relațiile defectuase dintre părinți și copii au efecte negative asupra copilului, ce se vor manifesta mai târziu în viața adultului prin agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate.

8.   Sunt hiper-protectivi cu copiii lor

Copiii care nu învață să rezolve probleme se vor simți inferiori. Părinții care îi protejează pe copii de tot ce îi înconjoară, îi împiedică pe aceștia să-și formeze abilități de rezolvare a situațiilor cu care se confruntă și îi fac să se simtă inutili.

9.  Apelează la bătaie pentru corectarea imediată a comportamentului copilului

 Mulți părinți folosesc încă bătaia pentru a corecta comportamentele nepotrivite ale copilului. Din păcate însă aceasta este o falsă soluție și, mai mult, este generatoare de frică, furie, comportament agresiv din partea copilului. Bătaia distruge sufletul copilului și are consecințe pe termen lung, putând afecta viața emoțională și relațională a viitorului adult.

10.  Nu apelează la ajutor profesionist atunci când au nelămuriri sau nu știu cum să procedeze

Este o greșeală gravă și din păcate încă des întâlnită, aceea că mulți părinți nu acceptă faptul că ar putea avea nevoie de ajutor în gestionarea relației cu propriul copil.

Consilierea parentală efectuată de către specialiști îi poate ajuta pe părinți să evite aceste greșeli – și multe altele – în creșterea copiilor. Este benefică pentru părinte, pentru copil, pentru relația pe care părinții o construiesc cu proprii copii. Un astfel de serviciu gratuit de consiliere parentală este oferit de organizația Salvați Copiii în centrele de Consiliere Parentală aflate în 5 orașe din țară: București, Iași, Timișoara, Suceava și Târgu Mureș. Detalii pe www.consiliere-parinti.ro sau pe www.salvaticopiii.ro

Articol de Andreea Biji

Psiholog, Organizația Salvații Copiii www.salvaticopiii.ro

Tags:

Comentează şi tu