Iulia Ignat este absolventă a Universității Naționale de Arte București, secția grafică. I-a plăcut la școală, așa că din elev a devenit profesor, iar acum predă la Colegiul de Arte din Ploiești. În restul timpului ilustrează și o face bine. O să te convingă și pe tine! Prin cuvinte, dar mai ales prin imagini.

Mai întâi cine este Iulia Ignat? Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre tine.

Sunt ilustrator și profesor la Colegiul de Artă „Carmen Sylva”. 

Când s-a transformat pentru tine desenul într-o profesie?

Destul de târziu. Deși desenez de când mă știu, mult timp am făcut-o doar pentru mine. Nu a fost nici hobby, ci o lungă perioadă în care am considerat că îmi șlefuiesc abilitățile. Acum vreo doi ani am zis că ies pe piață ca un profesionist. Am mai avut mici colaborări și în perioada facultății sau după, însă nu am considerat că este o profesie.

Un scriitor are nevoie de un pix și o foaie de hârtie. De ce are nevoie un illustrator ca să-și facă treaba?

De orice materiale pe care le consideră cele mai potrivite pentru a se exprima. Ilustratorii abordează diferite tehnici de lucru, de la cele tradiționale, la cele digitale. Fiecare material și tehnică te ajută să spui o poveste diferită. Desenul se modelează după tehnică. Curiozitatea face ca un ilustrator să caute și să se exprime în mai multe „limbaje”. Caută, experimentează și „negociază” cu tehnica modalități de a se exprima. Am spus că desenul se poate modela după tehnică, dar și desenatorul modelează tehnica într-o direcție subiectivă.

Ce îți place să desenezi cel mai mult?

Pisici. Știu că a devenit clișeică imaginea pisicii. Este peste tot și toate, dar nu îmi pasă. Încerc să mai strecor și alte animăluțe, este adevărat.

Care e cea mai mare provocare în munca de ilustrator?

Munca de ilustrator este cea mai mare provocare.  O provocare plăcută, bineînțeles. Să zicem că scopul principal al unui ilustrator este să transforme o idee sau un concept într-o imagine. Prin vizual, el trebuie să reprezinte o sumedenie de cuvinte sau doar câteva sau doar un cuvânt abstract. Spre exemplu, dacă povestea pe care o ilustrează vorbește despre trei rațe, el nu va desena trei rațe și atât… el va reconstrui povestea în vizual, va respecta ideea și o va reprezenta într-un mod subiectiv, prin propriu filtru, adăugand din ingredientele proprii. Ilustratorul este și el un scriitor vizual, cu o personalitate proprie. Adaugă imaginii din emoția proprie sau reflectă proriul stil de gândire.

Dacă ar trebui să-ți descrii stilul cuiva care nu a văzut niciodată o lucrare de-a ta, cum ai face asta?

Mi-ar fi greu. Sunt conștientă de faptul că eu îmi văd desenele într-un anumit mod, iar ceilalți mi le percep altfel. Dacă aș încerca, aș spune că ilustrațiile mele sunt jucăușe, uneori ciudate, alteori par a fi rupte dintr-o lume fantastică.

Îmi place să cred că ele invită la poveste. Și mai drăguț, invită la o poveste născocită chiar de privitor. Îmi place să cred că personajele mele stârnesc curiozitatea. Ele spun o poveste, dar care e aceea?

Mi s-a întâmplat să ilustrez o serie de trei desene pentru un concurs. De data aceasta nu am avut o idee anume în minte. Ilustrațiile au fost realizate în așa fel încât să sugereze un fir narativ, la care eu nu mă gândisem însă. Scopul meu a fost să creez trei imagini sugestive, cu trei personaje care par a spune ceva, care relaționează, care participă la o acțiune. Foarte încântată am fost să aud că aceste trei desene au stimulat creativitatea câtorva persoane care au inventat povești pe baza lor. M-au surprins foarte plăcut, având în vedere complexitatea acțiunii, numele alese pentru personaje. Nici eu, dacă m-aș fi străduit să compun o poveste pe baza lor, nu aș fi reușit să inventez ceva atât de complex.

Deci uneori există și o direcție inversă. Se pleacă de la desen și se ajunge la idee.

Se poate trăi din artă?

Se poate trăi din artă, dacă ești și antreprenor. Noi la școală învățăm să ne exprimăm artistic, dar nu învățăm cum să trăim din arta pe care o realizăm. Dacă ai calități de antreprenor, dacă știi să fii sociabil și știi să vinzi produsul pe care îl faci, atunci poți trăi din artă. Dacă nu, este puțin mai greu.

Ai un proiect foarte drag ție?

Toate îmi sunt dragi. Nu lucrez la proiecte cu care să nu rezonez. Nu prea se poate lucra altfel. Fiind vorba de o muncă subiectivă, este important să fii sincer, iar dacă ești sincer și îți face plăcere, atunci lucrezi cu drag și spor.

Ce sfaturi ai pentru cei care se gândesc la posibilitatea de a deveni ilustratori?

Îi încurajez să fie încrezători, pentru că este o muncă satisfăcătoare. Ceea ce este foarte important este să conștientizeze că trebuie să îndeplinească două roluri: rolul de visător (aici eu excelez) și rolul pragmatic. Trebuie să învețe că ilustrația este ca un business. Trebuie să își dezvolte calități care să îl ajute să se descurce pe piață, să știe să se promoveze, să știe să își valoreze munca în mod corect, să știe să negocieze un contract, ș.a.m.d. Aici nu mai excelez, învăț să îmi dezvolt acel eu pragmatic. Nu este ușor, dar merită cu siguranță.

Sursa foto: facebook.com/iuliaignatillustrator

Vrei sa comentezi?