Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) a obținut noi beneficii pentru studenții din România.
Potrivit organizației studențești, acestea vor contribui la facilitarea accesului lor pe piața muncii și la o mai bună adaptare la mediul universitar prin centrele de consiliere și orientare în carieră din universități și totodată să le îmbogățească experiența de învățare prin mobilități academice interne.
Mai mulți angajați calificați pentru centrele de carieră și orientare în cariere. Deși în 2005 un Ordin de Ministru a prevăzut înființarea de centre de consiliere și orientare în carieră în toate universitățile din țară, acestea au fost în majoritatea cazurilor nefuncționale din cauza numărului mic de angajați calificați și din cauza lipsei de prevederi clare cu privire la ce fel de activități ar trebui să desfășoare.
Un studiu ANOSR publicat la începutul acestui an a arătat că centrele au în medie 1 angajat la 8500 de student, iar activitățile pe care le desfășoară sunt în general similare cu cele desfășurate de organizațiile studențești.
Noua metodologie care reglementează activitatea centrelor introduce obligativitatea de a avea minimum 1 angajat la 2000 de studenti, oferă norme clare privind activitățile care trebuiesc desfășurate de centre, adăugând inclusiv obligativitatea de a oferi servicii de consiliere psihologică pentru studenții cu probleme de natură psihică.
De asemenea, pentru a facilita o alegere informată a elevilor, Centrele de Consiliere și Orientare în Carieră vor încheia parteneriate și cu liceele pentru a-i consilia pe elevi cu privire la viitoarea facultate pe care vor să și-o aleagă. Universitățile vor realiza metodologii proprii pentru centre, plecând de la metodologia națională, având astfel posibilitatea să adauge noi prevederi, în funcție de contextele locale.
Experiențe de studiu la alte facultăți din țară sau străinătate
Metodologia pentru mobilități academice aduce și ea o serie de beneficii pentru studenți, printre cele mai importante fiind posibilitate de a studia un semestru sau un an universitar la o altă universitate din țară. Pe lângă definirea mult mai clară a mobilităților externe, care până acum se desfășurau în mare parte prin programe Erasmus, metodologia introduce și obligativitatea realizării unei compatibilități a programelor de studiu între universitățile la care se fac mobilitățile atât la începutul mobilității, cât și la sfârșitul ei, pentru ca studenții să știe de la început dacă trebuie sau nu să dea examene de diferențe la întoarcere.
